Ticăie-acest ceas
În ritmul vocii tale
Nu mai am niciun popas
În lumina lunii pale
E o rază aproape moartă
Ce mă mângâie pe spate
E o pauză de soartă
E doar un final de carte
//
Ți-am scris inima în palmă
Cu un creion, numele tău
O primă bătaie calmă
Și s-a șters, îmi pare rău
De ți-aș da o viață-ntreagă
Ore să-ți ajungă
Le-ai îndesa violent pe toate
Într-o sticluță de-o secundă
//
O să-ți dau doar o atingere
Într-o rază de-un moment
Ca să poți vedea și tu
Că iubirea-i un torment
//
Vreau să vezi lumina mea
După ea să-ncepi să zbori
Să știi ca sunt un curcubeu
Și restul…doar culori
//
Fie nori, ploi sau ninsoare
Voi veghea în orice zi
Când frigul vine și te doare
Eu te voi încălzi
//
Când de pământ te plictisești
Și vrei să fereșți priviri
La mine-n brațe fă-te ghem
Vino să respiri
//
Vocea ta-i nemuritoare
Aici în cerul cel de sus
Tu trăiești în pieptul meu
N-ai răsărit și nici apus
Dansez în baletul abisului
Dirijez orchestra visului
În care mă leg temeinic
De un vânt puternic
Ce mă zboară-n galaxii
Alături de mici păpădii
Acolo dorm pe-un curcubeu
Fără niciun Dumnezeu
Acolo sunt mereu
Doar eu
Mă pierd în oglinda creației
Mă apropii și nu lovesc
Tabloul neînceput
Sunt tot eu dar mă topesc
Într-un ciob necunoscut
//
Nu m-am tăiat dar sângerez
Piese de suflet
Le trimit să fie oglinzi
În numele meu să lase-un urlet
Pe câte-o notă din octavă
Lumea să-mi vadă din suflet
Doar prin ochii lor c-otravă
//
De ce mi-ați închis vocea
Cu un lacăt de cristal
N-auziți cum urlu-ncet
Dintr-un trai stingher, banal
//
N-o să auziți cum cânt
Până nu vedeți doar dansul
Flăcărilor pe pământ
Liniște, începe valsul
//
Va fi prea târziu atunci
Să mai vreți să n-auziți
Veți plânge ca niște prunci
Și veți asculta cuminți
//
Cât vă smulg ușor din pene
Și zburăm spre infinit
Acum că vă curg prin vene
Sunt coșmarul împlinit
Nu vreau să îmi torni carafa
Cu sângele uscat din cer
Vreau doar să îmi mângâi ceafa
Să îmi tragi încet din aer
Să mă ții cât mă sufoc
În țepii tăi de-mbrățișare
Să devin din nou boboc
Din umbră să mă faci o floare
De-aș putea să-ți dau să vezi
lumea din afară
Să vezi inimi pe câmpii
fără să te doară
Să te trag din mărăcini
ca să poți să zbori
Frica ce o ții în spini
să poți să o omori
Dar tu te simți pe jumătate
când te ține liniștea
Și nu poți să-ți dai dreptate
c-un ecou din vocea ta
Te simți lipsită de culori
și mai iști o ceartă
Dar pânza ta este pictată
ești o operă de artă
Dezleagă-te de dulcea sfoară
căci nu ești o marionetă
Mergi la oglindă si privește-ți
reflexia ce e completă
De-mi dau jos ochii și privesc
La toate cele rele
Voi mai putea să mai gândesc
La lună și la stele?
Fără fereastra ce sugrumă
Izvorul meu de vise
Nu mai simt cum mă consumă
Taina pleoapelor închise
De-ajung mâine în pământ
Și plouă în culoare
Voi rămâne doar un gând
Ce răsare dintr-o floare
Ghemul nevrotic ce cântă cu zmei
Se-noadă-ntre venele crimei
Pulsează, viața luminii s-o iei
În dansul marelui albastru să piei
//
Ațele stau atârnate pe-alaturi
Inundă cu miere verzile pături
Albine sunt roi în inima mea
Chipu-mi fără față-l fac catifea
//
Cu buze te prind de câteva crengi
Cu pieptul te trag, să nu mai alergi
Adu-ți lumina și trece-o prin mine
Respiră prin lâna deasă din tine
//
Lațele vieții se-aștern pe faguri
Și da, ești un munte de noduri și aburi
Dar pânza nervoasa ce te fură de nume
Îmi coase rana din nimicul de lume
Paharul meu c-otravă minte
Când te roagă să îl bei
Vibrația sfintelor cuvinte
E-un ocean de flori de tei
Cred că pot merge pe ele
De îmi las norocu-n barcă
Singur sunt eu printre rele
N-am mai avut loc în arcă
//
Decât să mă scufund la maluri
Luptând cu zeii spumei marii
Mă voi îndrăgosti de valuri
Voi cânta pe drumul sării
Vântul nu mă va-njunghia
De merg în bătaia lui
Poate chiar voi alerga
Spre mireasma cerului
//
În urma mea aștern
Otrava din pahar
Mi-e sete de etern
Nu de-un destin murdar
Tapet pentru suflet 